Dimineata perfecta.. part2
Acum voi spune aici ce nu am putut exprima prin rime.. Deci cum a fost si in poezie, acela este visul meu de mult dorit.. acea dimineata in kre te trezesti cu zambetul pe buze si iti spui cu cea mai mare convingere "FRUMOASA-I VIATA!" .. uiti de toti si de toate, uiti supararile, necazurile, dushmaniile si ura.. uiti tot.. prin simplul fapt ca vezi zambetul cald si iubitor al persoanei care il/o iubesti.. Totul e perfect intr-o situatie ca cea exprimata.. Intr-adevar, multi dintre cititori sau multi dintre oamenii de pretutindeni au parte de dimineti de astea.. un sfat.. APRECIATILE! caci aceste momente sunt foarte rare! sunt unii care si-ar da si viata la schimb pentru asemenea momente..de exemplu eu.. Dar.. ce sai faci:| daca am fi toti la fel de norocosi, ar fi o lume roz, cu oameni prea veseli si lume prea fandosita.. :| Stiu ca intr-un fel is negativist si pesimist.. dar asta e adevarul, nu aveti decat sa ma contraziceti, numi pasa..asta e parearea mea:| Ce poate fi mai dulce dimineata ca sarutul persoanei care o iubesti? acel sarut care iti da o energie cum nu iti da 1000 de cafele.. si te duce in nori cum nu te duce 1000 de joint-uri? Baga-ti bine in cap o chestie.. lucrurile simple sunt acele lucruri cu cel mai mare efect asupra inimii,sufletului..iti influenteaza chiar si starea zilnica:) pai eu de as avea astfel de momente.. da nici nu as pleca de acasa.. as ramane doar in acel moment cand deschid ochii si iubita mii inchide ushor , imi spune la ureche "te iubesc" shi ma saruta usor si gingash, dar cu efect greu asupra inimii.. Suntem prea ocupati in ziua de azi sa facem lucruri mari, sa cumparam masini,cadouri scumpe, sa fim cei mai tari si puternici.. dar astea sunt doar "extra-uri" .. nu vreau masina, nu vreau vila, nu vreau pisicina, nu vreau sa fiu presedinte.. vreau doar sa am o casa a mea linistita, o casa clasica, cu un pat simplu si o bucatarie simpla.. Si sa fie acel sentiment cald, sentimentul de familie.. Cand dimineata te saruta iubita sa te trezeasca, cand iti face cafeaua zambind shi tragand cu coada ochiului sa se uite la tine. cand stai in fund pe scaun si savurezi cafeaua alaturi de ea, efectiv si o tigara , traganduva priviri de genul "te iubesc" , "si eu".. :| ar putea fi cel mai frumos moment din viata ta, caci stii sigur k poate fi si ultimul..stim cu totii prea bine ca clipele fericite nu dureaza mult, si noi in loc sa savuram aceste clipe la maximum, noi ne culcam pe o ureche ca "eh..lasa k vor mai fi , nu am timp acum si nici chef" ..fratzilor trezitiva! o viata aveti iar dragostea e cel mai pur sentiment kre a putut exista vreodata pe planeta asta neagra .. de ce sa am eu bani,masina,putere,influenta..daca in suflet am un gol imens, un gol pe care nici un ban su nici o alta chestie nu l-ar putea umple decat acel sentiment de dragoste? se merita? sa vrei putere , dar sa pierzi iubirea?sa iti pierzi umanitatea? ca asa, roboti putem cu totii sa fim.. dar un om iubeste,este iubit,plange,sufera..asta e , ce sai faci, asa e viata.. daca nu-ti convine, cobori din tren si mergi in viata de apoi.. nu stiu ce sa zic:| e tarziu..si sincer sa fiu nu prea mai am rezistenta necesara sa mai aprofundez.. dar daca vrei va voi da mai multe detalii pe id meu.. dadeionutzu ..o seara placuta la totzi...
Praf si pulbere..
Mda.. titlul te duce oarecum printr-o mare de gandire.. te face sa iti pui mii de intrebari.. si incepi sa asociezi cu viata reala, nu ?:| ei bine asta e si intentia..pt k si viata reala la un moment dat devine praf si pulbere.. de ce? simplu..pentru ca iubim prea mult si ne sunt ranite sentimentele..intr-un mod mai dureros decat un accident grav sau alt tip de durere.. :| suntem noi vinovati? ca iubim ? este o chestie involuntara, care nu o vedem ci doar o simtem. Si totusi, desi noi prin iubire ne daruim total trup si suflet unei persoane si suntem capabile de a face absolut orice pentru ea , inclusiv acel sacrificiu suprem (acum, ma refer de nivelul fiecaruia de "a iubi") , persoana alaturata nui pasa, nu vede, nu apreciaza si se joaca in continuare cu sentimentele noastre. Si se merita? acum stau si ma intreb..oare e mai bine sa nu iubesti si sa nu suferi decat sa iubesti si sa suferi? is multe teorii pro si contra acestui lucru iar eu sunt inca nedumerit, desi am avut destule experiente.. bine..niciuna nu a fost cu happy ending.. dar na, cum viata nu e roz, niciodata nu ai sa primesti exact ce vrei tu.. sau dak primesti e doar o iluzie.. Oricum.. ajungi in pasul ala cand totul devine praf si publere, devine scrum.. cand stai si te uiti in jur si vezi numai tristete.. vezi numai lacrimi .. si te vezi pe tine parca intro oglinda a ceea ce esti acum, adica o umbra a ceea ce ai fost in trecut.. cand erai vesela si fericita, parca in al noulea cer.. stai si scurmi prin ramasite..cautand o urma de sperantza, o raza de lumina.. ceva sa te fac sa iti revii, sa visezi din nou.. Ei bine nu mereu gasesti.. unii niciodata nu gasesc..dar unii au noroc. si acea lumina se ridica, prinde viata.. Si in final , daca stam si ne gandim ramanem la acelasi gand.. de ce? ramanem tot cu durere in suflet.. tot cu lacrimi..si asa mai departe.. cred ca nu mai e cazul sa reamintesc cum e cand suferi din dragoste, nu? fiecare a patzito cel putin o data.. si ne pierdem increderea. dintr-o prostie care face o persoana.. :| Na , nu stiu ce sa zic.. nu zic acum ca dragostea nu exista, ci zic ca o gasesti extrem de rar.. si daca o gasesti cateodata faci o greseala si dai cu piciorul la aceasta sansa. Pacat de amintiri.. ca amintirile nu ti le poti sterge din minte orice ai face, si chiar daca te mintzi k nu mai sunt acolo, inauntrul tau stii prea bine k inca sunt .. Stiti voi "bati cuiul, il scoti dar gaura ramane.. " cam atat.. nush.. aveti mare grija.. daca toti suferiti aveti grija sa nu faceti aceeasi greseala de 2 ori..
The Dark Book Of Love - Deepest Fears (part II)
Si am inceput, am pornit cronometrul, sunt pe limita de timp si de suflete.. deci o sa las gandurile pur si simplu sa curga.. In legatura cu The Dark Book Of Love.. cred ca fiecare dintre noi are un gand adanc in suflet sa gaseasca aceasta carte nu? ar fi minunat, perfect..mirobolant.. dar.. exista si un dar.. Nu Exista! e doar in imaginatia noastra.. si daca ar fi sa fie, ar fi o carte scrisa de cei care au iubit, si sau stins, cei care iau durut, si au plans.. cei deceptionati.. Ar fi o carte in care sa gasim usor jocurile seductiei, un mic ghid al dragostei...de la cum incepi o conversatie.. pana la a muri alaturi de persoana iubita.. :| pacat.. ca nu gasim.. ar fi usor.. dar .. nimic in viata nu este usor :| si apoi, ar fi secrete intunecate care nu toti ar putea sa le inteleaga, sa le cuprinda, sa le imbratiseze si sa le aplice.. Ar fi vise in aceasta carte, vise pasionale,fantezii,amor si ipostaze.. Poti fi langa persoana iubita in carte,poti fi langa ea, pe intuneric, intr-un pat de un cafeniu deschis pe un fond de lumina rosu stins.. iar tu incepi sa o saruti pe buze, pe spate, pe piept...iar cu fiecare sarut care i-l dai, in momentul cand buzele tale si pielea ei/a lui simti k iti ard buzele, simti k iti lasi din culoarea lor pe piele.. shi asta te incita.. Am folosi aceasta carte sa stim cum sai zicem persoane iubite "te doresc in fiecare mod posibil existibil"...nu? sa-i putem spune fara nici un fel de ezitare cat de tare a crescut dorinta in sufletele noastre..cat de mult tanjim dupa un sarut, o mangaiere, o noapte... Am folosi aceasta carte sa stim ce nu trebuie sa facem pentru a nu suferi.. pentru a nu plange, pentru a nu ne transforma sufletul de-un alb imaculat intr-un negru astupat.. :| E foarte greu sa-i spui unei persoane chiar ce simti..sa nu te gandesti ca "oare dak nui convine ce zic?oare daca e prea devreme?oare va credea k mint?oare zic bine?" .. nu.. sa ii spui.. "te doresc, te vreau trup si suflet, iti vreau sufletul sa til simt, vreau sati fac sufletul sa zboare,trupul sa-ti fiarba iar mintea sa-mi domine miscarile mainii.. " eh.. aste-as vise:| doar vise.. imi pare rau.. o carte a dragostei nu exista.. sau daca exista nu e scrisa din suflet, din experienta ..din trairi.. nu simti durerea kre a simtito scriitorul cand citesti.. nu are acelasi impact:| The Dark Book Of Love e doar un mit.. ceva de neatins.Exista o persoana kre fiecare dintre noi o doreste si se cutremura la auzul sau vazul ei..nu?Si eu am o asemenea dorinta dupa o persoana.. o persoana care ma controleaza.. trup si suflet..care printr-un sarut a fost capabila sami controleze bataile inimii dupa bunul plac.. o persoana a carui trup cand l-am atins.. parca nici nu simteam degetele cei curgeau usor pe trup.. :| gen.. gen... si iar gen..:| dar gen.. va fi un vis.. gen.. a fost.. gen.. e doar in mintea mea:-< ok..deci am cam terminat cu aceste "cuvinte fara rime" .. si gen.. imi controleaza visele:-< goodbyez...
O poveste.. (introducere)
Deci, dupa cateva momente de epogeu inspirational si cateva "sapaturi" in suflet.. am decis sa fac si eu o poveste.. sa vad ce iese.. sa vad daca pot scrie si proza.. :-? deci.. e prima mea chestie de genu (desi am scris odata o piesa de teatru..desigur.. a ramas scrisa si atat pentru ca nu am cunostintele si pilele necesare pentru a o pune pe scena.. dar na.. asta-i viata) :) enjoy..
Iarna.. totul e de un alb imaculat si un frig care nu numai ca a afectat personajul nostru principal Chris intr-un mod fiziologic, ci si pe plan sentimental..
Ora 23.. intuneric, zapada peste tot, un calm ciudat ca acel de dinaintea furtunii, Chris s-a plictisit de aceeasi rutina, stand in pat mancand chipsuri si uitandu-se la aceleasi emisiuni legate de viata mondena si de problemele acestora, sau apasand pe tastele de la telecomanda si vizionand stiri sau doar uitandu-se pe canalul de desene, amintindu-si de clipele dulci ale copilariei. Deci, decide sa plece la o plimbare in parc. Si asa si facuse.. Se plimba prin parc, cugetand la viata lui, la reusitele si esecurile care le-a avut de-alungul timpului, cu adidasi plini de zapada iar genele albe.. realizand ca de fapt, nu are un rost bine definit. Nici macar acele 2 ore state in frig nu l-a ajutat sa "sape" in adancul lui incat sa realizeze ce vrea sa faca, ce isi doreste sau mai important.. daca va avea izbanda pentru visele lui sau nu. Revine acasa, infrigurat, sinistru.. nu simte ca poate sa zica "acasa" acelui loc.. Mereu tensiune,parinti certandu-se, nervi tipete si chestii de genu.. Dar traieste in conditiile astea.. are de ales? Intr-un final, adoarme, cu castile la urechi ascultand melodii ambientale pentru armonia mintii pe timpul noptii. Nici macar acel vis de fericire care il are in fiecare seara nu-i mai aduce un zambet pe fata.. deoarece realizeaza ca e doar un vis si atat.. Visul in care el este fericit, iubeste si mai important..este iubit.. alaturi de o persoana magnifica, o persoana speciala.. persoana care l-a salvat din acele nopti de cosmaruri neincentate care ii insufla mai multa durere, amaraciune si intunecime sufletului lui..
A doua zi dimineata.. se trezeste.. la fel.. rutina .. acea cafea neagra si amara in care se reflecta, aceeasi tigara care il omoara incet,dar sigur.. acelasi gand in cap "oare de ce m-am trezit?".. nimic nu e schimbat.. de fapt.. totul e la fel.. Timpul trece.. si se decide sa mearga intr-un Pub.. sa serveasca o bine meritate Silva Bruna.. intr-un ambient pasnic si tot-odata agresiv.. Pe drum vede alte cupluri.. zambete.. fericire.. parca din priviri isi da seama de gandurile indragostitilor.. parca toata lumea spune "te iubesc" ; "si eu te iubesc" ; "fara tine nu as putea exista" s.a. Dar nu baga de seama.. isi continua drumul nevazut, nesimtit , dar cu o locatie definita si concisa.. Ajunge in pub, se aseaza ca de obicei la ceeasi masa intunecata din coltul pub-ului respectiv, si desigur.. o Silva Bruna. Isi lasa paltonul negru si greu imbibat parca cu amintiri si lacrimi pe scaun, isi scoate telefonul si tigarile pe masa, inchide muzica si se gandeste la planurile de viitor, la trecut si la prezent.Cu trecerea timpului, pub-ul tot incepe sa se aglomereze cate-un pic cate-un pic, si asta il face pe Chris sa se simta oarecum incoltit, caci acel locusor mic de intimitate fizica si sufleteasca incepe sa fie expus si invidat, chiar daca nu direct.. Langa masa lui cea intunecata se aseaza o domnisoara. Sorbindu-l din priviri pe Chris, parca insuflandu-i ganduri si sentimente.. doar din priviri.. Acesta cand realizeaza ca este oarecum monitorizat, termina repede berea si cere nota de plata. Fata, vazand ca Chris se simte incoltit si faptul ca nu-i place prezenta ei, se aseaza repede la el la masa si il saluta, el raspunzandu-i la salut intr-un mod indiferent.
-Buna...
-Salut..
-Ce faci? Deranjez?
-Nu.. mi-e indiferent oricum, am cerut nota de plata pentru ca trebuie sa plec..
-De ce? te deranjeaza prezenta mea?
-Nu..doar ca am venit sa meditez, nu sa ascult rasete si probleme din viata fiecaruia..
-Eu sunt Elis, tu?
-Chris....
-Ce nume dragut, asa ca tine..
-Uite.. mersi de complimente..dar chiar nu am starea necesara de a purta o conversatie in acest moment..
-Ok deci te deranjez..imi cer mii de scuze, doar ca mi-ai parut interesant..
-Poate sunt...sau poate nu:| dar nu sunt o carte deschisa oricui..iar acea persoana care ma va deschide nu va vedea nimic bun in mine, sunt o epava, un suflet negru, si asa voi ramane..
-Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti rau..
-Nu-i nimic..eu trebuie sa plec.. iti urez o zi placuta
-Stai! inainte sa pleci, te rog, lasa-mi un numar de telefon, poate sa mai vorbim prin mesaje sau poate sa ne vedem sa socializam..vrei?
-Mi-e indiferent.. dar fie:|
Ospatarul venisa cu nota de plata, Chris isi pune din nou paltonul negru greu, plateste consumatia si pleaca, uitandu-se usor in spate, vazand-o pe Elis cu o privire trista, parca oftand din cauza faptului ca acesta a plecat..
Iarna.. totul e de un alb imaculat si un frig care nu numai ca a afectat personajul nostru principal Chris intr-un mod fiziologic, ci si pe plan sentimental..
Ora 23.. intuneric, zapada peste tot, un calm ciudat ca acel de dinaintea furtunii, Chris s-a plictisit de aceeasi rutina, stand in pat mancand chipsuri si uitandu-se la aceleasi emisiuni legate de viata mondena si de problemele acestora, sau apasand pe tastele de la telecomanda si vizionand stiri sau doar uitandu-se pe canalul de desene, amintindu-si de clipele dulci ale copilariei. Deci, decide sa plece la o plimbare in parc. Si asa si facuse.. Se plimba prin parc, cugetand la viata lui, la reusitele si esecurile care le-a avut de-alungul timpului, cu adidasi plini de zapada iar genele albe.. realizand ca de fapt, nu are un rost bine definit. Nici macar acele 2 ore state in frig nu l-a ajutat sa "sape" in adancul lui incat sa realizeze ce vrea sa faca, ce isi doreste sau mai important.. daca va avea izbanda pentru visele lui sau nu. Revine acasa, infrigurat, sinistru.. nu simte ca poate sa zica "acasa" acelui loc.. Mereu tensiune,parinti certandu-se, nervi tipete si chestii de genu.. Dar traieste in conditiile astea.. are de ales? Intr-un final, adoarme, cu castile la urechi ascultand melodii ambientale pentru armonia mintii pe timpul noptii. Nici macar acel vis de fericire care il are in fiecare seara nu-i mai aduce un zambet pe fata.. deoarece realizeaza ca e doar un vis si atat.. Visul in care el este fericit, iubeste si mai important..este iubit.. alaturi de o persoana magnifica, o persoana speciala.. persoana care l-a salvat din acele nopti de cosmaruri neincentate care ii insufla mai multa durere, amaraciune si intunecime sufletului lui..
A doua zi dimineata.. se trezeste.. la fel.. rutina .. acea cafea neagra si amara in care se reflecta, aceeasi tigara care il omoara incet,dar sigur.. acelasi gand in cap "oare de ce m-am trezit?".. nimic nu e schimbat.. de fapt.. totul e la fel.. Timpul trece.. si se decide sa mearga intr-un Pub.. sa serveasca o bine meritate Silva Bruna.. intr-un ambient pasnic si tot-odata agresiv.. Pe drum vede alte cupluri.. zambete.. fericire.. parca din priviri isi da seama de gandurile indragostitilor.. parca toata lumea spune "te iubesc" ; "si eu te iubesc" ; "fara tine nu as putea exista" s.a. Dar nu baga de seama.. isi continua drumul nevazut, nesimtit , dar cu o locatie definita si concisa.. Ajunge in pub, se aseaza ca de obicei la ceeasi masa intunecata din coltul pub-ului respectiv, si desigur.. o Silva Bruna. Isi lasa paltonul negru si greu imbibat parca cu amintiri si lacrimi pe scaun, isi scoate telefonul si tigarile pe masa, inchide muzica si se gandeste la planurile de viitor, la trecut si la prezent.Cu trecerea timpului, pub-ul tot incepe sa se aglomereze cate-un pic cate-un pic, si asta il face pe Chris sa se simta oarecum incoltit, caci acel locusor mic de intimitate fizica si sufleteasca incepe sa fie expus si invidat, chiar daca nu direct.. Langa masa lui cea intunecata se aseaza o domnisoara. Sorbindu-l din priviri pe Chris, parca insuflandu-i ganduri si sentimente.. doar din priviri.. Acesta cand realizeaza ca este oarecum monitorizat, termina repede berea si cere nota de plata. Fata, vazand ca Chris se simte incoltit si faptul ca nu-i place prezenta ei, se aseaza repede la el la masa si il saluta, el raspunzandu-i la salut intr-un mod indiferent.
-Buna...
-Salut..
-Ce faci? Deranjez?
-Nu.. mi-e indiferent oricum, am cerut nota de plata pentru ca trebuie sa plec..
-De ce? te deranjeaza prezenta mea?
-Nu..doar ca am venit sa meditez, nu sa ascult rasete si probleme din viata fiecaruia..
-Eu sunt Elis, tu?
-Chris....
-Ce nume dragut, asa ca tine..
-Uite.. mersi de complimente..dar chiar nu am starea necesara de a purta o conversatie in acest moment..
-Ok deci te deranjez..imi cer mii de scuze, doar ca mi-ai parut interesant..
-Poate sunt...sau poate nu:| dar nu sunt o carte deschisa oricui..iar acea persoana care ma va deschide nu va vedea nimic bun in mine, sunt o epava, un suflet negru, si asa voi ramane..
-Imi pare rau, nu am vrut sa te fac sa te simti rau..
-Nu-i nimic..eu trebuie sa plec.. iti urez o zi placuta
-Stai! inainte sa pleci, te rog, lasa-mi un numar de telefon, poate sa mai vorbim prin mesaje sau poate sa ne vedem sa socializam..vrei?
-Mi-e indiferent.. dar fie:|
Ospatarul venisa cu nota de plata, Chris isi pune din nou paltonul negru greu, plateste consumatia si pleaca, uitandu-se usor in spate, vazand-o pe Elis cu o privire trista, parca oftand din cauza faptului ca acesta a plecat..
